Poeziii de iarna


 


 Iarna  de Vasile Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Raspândind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se îmbraca mândra tara;
Soarele rotund si palid se prevede pintre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în departare,
Ca fantasme albe plopii însirati se perd în zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea înceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai…
În vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

 


Craciunul copiilor de Octavian Goga


Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate
Mos Craciun din ceriu de-acolo
De le stie toate-toate…

Uite cum, va spune badea…
Iarna-n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra sa va vada…

Îngerii se uita-n casa,
Vad si spun – iar Mosul are
Colo-n ceriu la el, în tinda,
Pe genunchi o carte mare…

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare…
Si de-acolo stie Mosul,
Ca-i siret el, lucru mare.

 

Miezul iernii de Vasile Alecsandri

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

 

Bradul de Vasile Alecsandri

 

Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă,

Şi priveşte cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu şapte cojoace.

El se scutură şi zice:
"În zadar tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.

În zadar îngheţi pământul,
Ucizi florile şi stupii
Şi trimiţi moartea cu vântul
Şi trimiţi foamea cu lupii.

În zadar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Şterge urma pe cărare
Şi de mine m-i leagă.

În zadar aduci cu tine
Corbul negru şi prădalnic,
Şi din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.

În zadar, urgie crudă,
Lungeşti noaptea-ntunecoasă
Şi, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.

În zadar îmi pui povară
De zăpadă şi de gheaţă.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeaţă!"

 

Iarna de george cosbuc


Iarna-i un vestit dulgher,
Ca ea poate cind voieste
Peste riuri pod sa puie,
Fara lemn si fara cuie,
Fara nici un pic de fier.
Si gateste asa de-odata,
Pod intreg dintr-o bucata.


Iarna-i mester iscusit,
Ca pe deal si pe cimpie
Tese-o, pinza minunata,
Fara ite fara spata.
Fara fir de tort urzit.
Si din dragalasa-i pinza
Da si vintului sa vinza.


Iarna-i gradinar cind vrea
Pune albe flori pe geamuri,
Fara frunze si cotoare,
Fara chiar sa aiba soare,
Numai cum le stie ea.
Mie-mi plac ca sint de gheata
Dar cind suflii, pier din fata.

 

 

 

>January 2019
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
31123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031123

 

Theme Designed by Grozavu.ro